12.11.

Noi am trecut prin multe.
Tradari, minciuni; n-am fi crezut,
Dar ne-am intors cu inimi frante
Si le-am lasat catre trecut.

Noi nu avem prea multe in comun,
Doar ziua noastra de tomnatici
Si dorul de mai mult... .
Ciudati ce suntem si lunatici.

Asa cum esti, te vreau o vesnicie
Si-o vesnicie eu voi astepta,
Sarutu-ti dulce si momentul,
Cand tu vei spune "Da!".

(De ce)-uri

De ce ai maini atat de ude?
De ce esti toata'n nefiresc
De ce iti trebuie, incredere
Cand eu iti spun, ca te iubesc?

De ce mi-e dor de firea ta bolnava,
De rasul tau banal, grotesc.
De ce nu esti asa firava
Cand eu iti spun ca te iubesc?

Si sincera mi-esti ziua-ntreaga,
Ma minti in nopti in mod firesc...
De ce esti tu asa bolnava?
De ce ti-as spune: Te iubesc?

Un timp

Noi ne cunoastem de un timp.
Un timp a tot precut prin noi,
Noi, ce eram in asfintit
Tacuti si uzi sub ploi.

Si tot privim catre apus,
In taine ale noptii moi,
Tot timpul, peste noi s-a scurs,
Uitand sa fim nebuni si goi.

Psalm

Doamne....
Atat amar si ura am in suflet
Si negru-mi vad sinistrele retine,
Atat de mult gresesc, cu fiecare pas,
Atat de mult ma simt lipsit de Tine.

Indreapta-mi calea catre infinit,
Din sumbrul intuneric, ce-l pasesc,
Primeste-mi gandul cel smerit
Si tot ce eu urasc.

Agonizate-mi sunt orbite
De calea sumbra, ce-am ales;
Imi iarta fapte, ganduri si cuvinte,
Da-mi, ne'ntelesului un sens.

Sange si scrum

-IUBitei-


Bolnave lacrime de sange,
Din ochii tai bolnavi se scurg;
De ce privirea mea te plange?
De ce in atrii am doar scrum?

-Miros de lesuri-

Roze multe,
Pe trupu-ti ranced, ti le pun;
De ce in atrii nu ai sange?
De ce esti toata numai scrum?

Si-n ochii mei doar Iadul curge
In Iad m-afund orbind, oricum,
De ce esti plina tu de sange?
De ce sunt eu facut din scrum?

"clubul dependentelor de pantofi"

fluturi iti mancau din spata,

in timp ce tu citeai

si-n firele-ti de ciocolata

si-n ochi, dorul l'ascundeai.

priviri in randuri ...

-pagina 37-

miresme, flori si fluturi

-prin ochi, doar ganduri-.

nici nu mai stiu ce tot faceai...

esenta demonilor toti!

tanjind cu totii catre Rai,

tu din cinstiti ne-ai facut hoti;

noi toti am vrut...

sa iti furam, adanca ta privire,

dar toti in fata ti-am cazut

adanci si noi, dar in orbire.

martiri ai unui fapt necunoscut

-domnitei flav-

pe cruci de lemn, ne batem singuri in piroane,

ca doi iisusi autopedepsiti;

suntem un personal fara persoane

cu inimi sparte si ochii fripti.

calcam pe jaruri inundate

si spanzurati in zile din trecut...

-versuri triste scrise-n noapte-

suntem martiri ai unui fapt necunoscut.

noi impartim acelasi univers,

aceeasi mama, cu uter sfant;

avem acelasi ne'nteles,

bucati ale aceluiasi intreg rupt