http://www.youtube.com/watch?v=3cjV5dTaE6U

sesiune

Uite cum a trecut vremea si din anul I am ajuns fix la sfarsitul anului terminal de facultate. Abia ce creasem niste legaturi, mai puternice sau nu si acum tre s-o luam de la capat. Cati dintre noi vor ramane la un master, in acelasi oras, aceeasi facultate? Cati dintre noi ne vom mai vedea in fiecare zi la fantana din fata facultatii uitandu-ne dupa una, dupa alta; razand in hohote cand se impidica cineva sau aluneca pe gheata... Cati dintre noi isi vor aminti peste ani despre fiecare boacana facuta in vreo practica? Cati dintre noi vor trece unul pe langa altul, fara a ne saluta, nerecunoscandu-i fata ridata si parul incaruntit?

Sper sa nu fie asa si de fiecare data cand avem o farama din timpul, ce se scurge parca prea repede pentru noi, sa profitam de ea.

Nebun


Sclipiri de cioburi în universul stins,
Apar în asfinţit târziu de ierni jilave,
La geamuri aburite, o ţigară s-a aprins;
Triste suflete amorezate, îşi jură dragoste.
În fumul gri al arşilor plămâni,
Parcă te văd, te-aud cum mă strigi, 
Dar totuşi, eu nu te mai văd de săptămâni
Şi tot îmi spui că am orbit... şi plângi.
Cu ce nenorocire bate vântul
Şi ce de lacrimi purtate de el sunt
Şi nu-mi pot stăpâni gândul
Şi-ncep schizophrenic să râd;
Mă gândesc la tine... şi râd
Şi duc cu mine râsul,
În ploi de iarnă, sunt fleaşcă şi plâng;
Amară şi sărată, acidă, dulce ploaie,
Ce-mi cade peste faţa-n flăcări... sunt nebun!
Mă cert cu Dumnezeu şi urlu de durere,
 Mă doare gândul, mă doare de plăcere
- Şi mă gândesc la tine –
Şi mă trezesc în patul ud şi rece, 
Cu gândul cuprins de nebunie,
M-arunc spre nopţi urlând,
În nopţi triste de ianuarie....
Urlu jilav... sunt nebun! 





Marian Şefu
   

"Ce suntem noi în afară de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?" Sorin Cerin 

La piept să te strâng


Aș fi vrut la piept să te strâng
Cu-atata sete și foc, 
Să te sărut și să plâng;
Aș fi vrut să te strâng cu trupul meu tot.


Și-n ochii tăi să plâng,
Cu-atâta dor aș vrea.
Și-n ochii mei să plângi,
Să plângi, cu-atâta dor, iubita mea.



Marian Șefu.

Iubita imi canta


Iubita imi canta acorduri divine
Si lasa pe corzile-ntinse sa cada,
Frumoasele-i maini albe si fine.
Iubita imi canta, iar eu, o iubesc…
Din ochii cei verzi, mi-arunca acorduri….
  -Arunca chitara! 
Cuprinde-mi obrajii, saruta-mi privirea,
-Cu buze vibrante- 
Infunda-mi auzul cu soapte de seara
Si canta-mi ceva din dulcea-ti vioara;
Si lasa arcusul pe corzi de argint,
Sa-si rupa intreaga fiinta,
Tu vino, cuprinde-ma tot;
Mai lasa-ma, sa-ti fiu dorinta.
Mai canta-mi ceva,
Vibranta placere,
Si-ti lasa trupul usor peste mine,
Cuprinde-mi tacerea cu soapte senine,
-Iubito! esti cantec in surda-mi traire .
Saruta-ma dulce, acorda-mi auzul,
Si lasa-ti pe clape atingeri divine,
Cuprinde-ma iar, cu mainile-ti fine,
Cuprinde-mi sarutul in buzele-ti moi
Si lasa-ma ,din cand in cand,
Sa ma mai pierd in ochii tai.

Iubita imi canta, acorduri triste
Si-si lasa pe piepturi ucise,
Frumoasele-i maini albe si reci.
Iubita ma chiama, cu vorbele-i seci 
Si-si lasa usor trupu-n mornant,
Din vinete buze, fara sarut
Imi canta prohoduri….
-Mai lasa chitara si corzile-i rupte
Si-arcusul vibrand, in sunete mute,
Mai lasa si clapele, albe si triste
Si vino in visu-mi plapand,
Coboara-ti fantoma usor peste mine,
Saruta-mi obrajii si ochii cei plansi,
Caboara iubito in camera-mi goala,
Coboara in tine, in trupul tau sfant.
Din ochii tai gingasi, usor putreziti,
Arunca-mi un ultim cant,
Din vinete buze si reci,
Mimeaza un ultim sarut,
Caboara-ti si trupul usor peste mine,
Coboara-l usor, usor, in mormant.
Iubito, acum tu esti vie…
Caci eu fara tine, sunt mort pe pamant.
 
 
Marian Sefu
 

Mintii mele



  In cugetarea mintii mele, imposibilitatea de a iesi la lumina primordiala a mintii bolnave, a unui suflet pierdut printre alte suflete agonizate de infernul unui singur gand, un gand sinucigas al intunericului ce-mi cuprinde intreaga fiinta incatusand-o cu lanturi gri ale zilelor de libertate, libertate ucisa cu mult inaintea timpului meu; nebucurandu-ma de acele zile sinistre, in care mintea debita idei normale , banale chiar as putea zice, lipsite de orice inteles acum, erau zilele in care asa zisa “iubire’’ gusta din trupurile noastre cu pofta cu care acum intunericul si schizophrenia gusta din neuronii, resuscitati de fantasmele ce se mai zaresc transparent prin ceata intunecata a mintii mele.
  Imposibilitatea aceasta a devenit posibila prin disparitia lui Amon-Ra al mintii mele, insa ea, posibila imposibilitate a devenit deja pentru mine o obisnuinta sadica.


Marian Sefu.

  Demonii din mine

                                                                         Unui suflet pur


O, iubito!
Fiinta neinnascuta in lumea mea,
Pulsezi de dorinta prematura de a pasi…
Iubito, in lumea asta cu greu mai poti visa;
Cu greu, mai poti iubi.
Aici, cu mine, nu ai nici un viitor,
Caci pentru tine , nu pot fi decat un simplu muritor,
Dar oricand iti pot rapi, fericirea,
Caci in mine zace ceva, ce n-aduce iubirea…
In mine zace demonul primordial,
Surade, de cate ori, in ochii-ti blanzi
Prin ochii mei patrunde….
De ce sa ma iubesti?
De ce? Cand inima mea nu-ti raspunde.


Marian Sefu.