iubita mea cu chip nebun.

de cand ai spus adio,

iubita mi-este vodka

si aripe de inger,

doar cand sunt beat imi cresc

si doar atunci

incep sa mai zambesc, sa mai traiesc.

iubita mea cu chip nebun,

nebun ma faci in fiecare noapte,

nebuna-i sticla mea de vin,

nebun paharul gol, aproape.

aprind tigara... si o sting

si dupa ea alta tigara,

ma sting cu vodka si cu vin,

ma sting in fiecare seara.

"de ce te uiti asa la mine?"

parca mi-e dor sa te aud,

cand celelalte voci, cuvinte,

le-aud precum un surd....

eseu despre orbire

citeam adanc "eseu despre orbire"
si ma vedeam prin randuri cum orbesc
si cum in surda mea traire,
n-as mai putea sa te privesc.
din ochi inexpresivi, lacteici,
se scurg doar lacrime de lapte,
vad doar amara, alba noapte,
prin mutii ochi, privesc doar soapte.
indescifrabila lumina,
se instalase permanent,
luand o forma pe retina,
de obiect inert.
si-am sa orbesc,
citind adanc "eseu despre orbire",
si-am sa raman fara privire
si n-am sa pot sa te privesc.
inexpresivii ochi lacteici,
or sa priveasca-n infinit
si n'or sa vada, ochii tai feerici
banalul fapt, ca am orbit.

firea noastra cea moderna

-tu nu'ntelegi,
eu te'nteleg,
e firea noastra cea moderna-
romantici in noroiuri imputite
tarandu-si hoiturile-n balta cea eterna
cu sterse inimi zgribulite,
gladiatorii de mocirle din arena.
-tu nu'ntelegi
eu te'nteleg-
firave suflete straine
se zbat sub ploi de cianuri,
iar voi cu ochii de feline,
le indragiti cu lovituri.
si ne-ati vandut pe 30 de arginti
si ultima farama de iubire,
saraci romantici mocirliti,
saracii orbi fara privire.
-eu te'nteleg
tu ma'ntelegi-
romantici in noroiuri imputite,
saracii orbi fara privire,
cu inimi sterse si zdrobite;
ne-ati luat si ultima farama de iubire,
lumina trista, din sfintele orbite,
ne-ati luat si suflete nenorocite
si balta imputita si eterna....
dar, asta-i firea noastra cea moderna.

ochi vampirici

chip de inger cu ochi vampirici!
in noaptea intesata de cristale,
cate semne de'ntrebare tu ridici?
cate minti, lasi goale?
prin cate ganduri tu patrunzi
si le ucizi cu boala;
prin miile de nopti adanci,
cam cate suflete-or sa moara?
cand ochii tai adanci
se vor pleca vreodata,
in fata altor ochi natangi,
lasand in piept sa bata,
firava-i inima de ceara,
ce arde'n nopti fara de stele...
de ce-ai lasa-o tu sa moara?
fara sa-ti iei la revedere.