cap.II. fragment.

[...] Caci in lipsa cunoasterii de tine, eu sunt doar una dintre sutele de mii si miliarde de picaturi de ploaie, dar poate singura ce nu-si poate indeplini sarcina, de a atinge suprafata terestra pentru a pluviodenuda ultima tarana, ramasa de prea mult timp nesmulsa din eternul ei; fir de praf in ochii nimanui.
Am ramas singurul zeu, zeul nimanui, doar al meu. Zeul uitarii de tine, la care am uitat deja sa ma-nchin, aducand numai jertfe involuntare in aduceri aminte, prin impulsuri anemice ale celulelor nervoase, miscari ciudate ale pasilor prin ganduri de mult arhivate si acoperite de prafuri, sedimentate de-a lungul erelor existentei mele; balast sentimental cum, ironic obisnuiesc sa-i spun.
Deci tu, asa cum vreau sa cred, desi de multe ori am incercat sa nu fac asta, nu reprezinti in acest univers, in ultima faza de palpaire, decat un balast sentimental.

Capitolul II. Fragment.

[...]Imposibilitatea de a intelege ratiunea naturii tale, ma cufunda adanc in abisul necunoasterii...[...]

"Viata unui EU" Sefu Marian-Cristian

Capitolul II. Fragment.

[...]Oare de ce te-a creat natura in asa fel incat sa-mi smulgi intreaga fiinta din ratiune?
Oare-am sa-nteleg vreodata ratiunea fara tine?[...].

"Viata unui EU" Sefu Marian-Cristian

Capitolul II. Fragment.

[...] Viaţă....

Viaţă de pelin.

Cum poate o viaţă să aibă gustul FIN al pelinului?

Câtă speranţă să zacă în sufletul unui suflet, pierdut în amurguri însângerate ale dragostei neştiute sau uitate în trupul tău cu miresme de trandafir, din ai cărui spini, mi-ai făurit cu atata drag şi de atâtea ori, coroana suferinţei mele[...]

"Viaţa unui EU"-Şefu Marian-Cristian

http://www.youtube.com/watch?v=3cjV5dTaE6U

sesiune

Uite cum a trecut vremea si din anul I am ajuns fix la sfarsitul anului terminal de facultate. Abia ce creasem niste legaturi, mai puternice sau nu si acum tre s-o luam de la capat. Cati dintre noi vor ramane la un master, in acelasi oras, aceeasi facultate? Cati dintre noi ne vom mai vedea in fiecare zi la fantana din fata facultatii uitandu-ne dupa una, dupa alta; razand in hohote cand se impidica cineva sau aluneca pe gheata... Cati dintre noi isi vor aminti peste ani despre fiecare boacana facuta in vreo practica? Cati dintre noi vor trece unul pe langa altul, fara a ne saluta, nerecunoscandu-i fata ridata si parul incaruntit?

Sper sa nu fie asa si de fiecare data cand avem o farama din timpul, ce se scurge parca prea repede pentru noi, sa profitam de ea.

Nebun


Sclipiri de cioburi în universul stins,
Apar în asfinţit târziu de ierni jilave,
La geamuri aburite, o ţigară s-a aprins;
Triste suflete amorezate, îşi jură dragoste.
În fumul gri al arşilor plămâni,
Parcă te văd, te-aud cum mă strigi, 
Dar totuşi, eu nu te mai văd de săptămâni
Şi tot îmi spui că am orbit... şi plângi.
Cu ce nenorocire bate vântul
Şi ce de lacrimi purtate de el sunt
Şi nu-mi pot stăpâni gândul
Şi-ncep schizophrenic să râd;
Mă gândesc la tine... şi râd
Şi duc cu mine râsul,
În ploi de iarnă, sunt fleaşcă şi plâng;
Amară şi sărată, acidă, dulce ploaie,
Ce-mi cade peste faţa-n flăcări... sunt nebun!
Mă cert cu Dumnezeu şi urlu de durere,
 Mă doare gândul, mă doare de plăcere
- Şi mă gândesc la tine –
Şi mă trezesc în patul ud şi rece, 
Cu gândul cuprins de nebunie,
M-arunc spre nopţi urlând,
În nopţi triste de ianuarie....
Urlu jilav... sunt nebun! 





Marian Şefu