marți, 21 decembrie 2010

e frig

e frig...
si totul e fum si e gheata,
si-i frig si la tine iubito
nici patul, nu-mi face fata.
si arde si focul degeaba,
e frig peste tine in noapte,
doar umbre grabite departe
se sterg in ploaia de fulgi.
e frig...
si covoare 'naintea-ti se-astern
pacat... tu n'ajungi
in patu-ti etern.
e frig si e noapte tarziu
si pleoapele-mi cad in abis,
iti stau in noapte, si scriu,
cu mana fara de scris.
dar tu, n'ajungi
prin ploaia de fulgi
in umbre, departe
tarziu, in noapte;
covoare incet ti le-astern,
tarziu, in patu-ti etern.

joi, 9 decembrie 2010

cuvinte mutilate

In clipa-ntunecata
Am inceput sa scriu.
Stilou, in mana dreapta,
Suflarea-mi in sicriu.
Cuvinte mutilate,
Se-astern usor pe coala;
Dungi negre, ies brazdate
Din mana asta goala.
Blestemul asta liric
Ma doare, ma omoara,
Imi rupe ratiunea
Somnului de boala.
Doar tu esti vina
Doar tu si-atat
A mintii-acesteia bolnave;
Lirismului corupt

luni, 6 decembrie 2010

Decembrie jilava

decembrie jilava;
stau stresini plangande
sub globuri de cristal
sub fumul gros de la tigara.
decembrie jilava.
copaci nudisti
ce-si tremura boiul
sub bolta cenusie de afara.
decembrie....
-borcane de dulceata-
un corb pierdut
dezorientandu-se prin ceata
decembrie amara
ce sufla-n urma-i
mentol; -pe strada
colinde la vioara-
decembrie jilava si pasi prin balti...
decembrie de toamna.

joi, 18 noiembrie 2010

Noiembrie

Priviri machiate de noiembrie,
Se scurg uşor plutind,
Din frunze de platan.
Se-aştern covoare pastelate,
Pe palma de pământ
Ce zace trist sub geam.
Iubirile ascunse, se pierd uşor prin parc,
În ceaţa-mbolnăvită matinal.
Mici paşi de frunze scuturate,
Abia se mai zăresc.
- Lumină tristă de mangal
În parc statui de oameni mari cerşesc - .

miercuri, 17 noiembrie 2010

Făptura mea de lut

Făptura mea de lut!
Să-mi fii secunda ce se scurge-n vene
Şi tot ce n-am avut.
Fii muza gândurilor mele
Şi glasul meu plăpând şi mut.
Dă-mi ce vrei tu
Şi n-o să-ţi cer mai mult;
Dă-mi focul ce se stinge-n vene,
Cenuşa atriilor mele,
Dă-mi întunericul
Să îl privesc,
Lumina ta
Ca să orbesc...
Nu-mi da nimic
Să te iubesc.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

mie.
si va mai trece-o zi,
o simpla zi a unei luni.
ii voi fura timpului, secundele
si le voi trai,
iar in aceeasi zi,
timpul, imi va fura un an,
un simplu an
al existentei mele.
de tine
va ninge cu cenusa
si va urla si cerul
cu zorile-albastre.
soarele palid
se oglindeste si el,
parca trist
in balta de sange
varsata'n abis.
si sufletul rece
usor mi s-a stins,
iar trupul secat,
de lacrimi cuprins
imi zace'necat,
in sange si'n vis.
si-mi tremura gandul
si gatul uscat,
mi-e frig si de tine,
ma simt inecat.
de tine, de sange,
de lama, de gand...
ma'ntorc prin noroiul de sange,
ma'ntorc in pamant.