e frig

e frig...
si totul e fum si e gheata,
si-i frig si la tine iubito
nici patul, nu-mi face fata.
si arde si focul degeaba,
e frig peste tine in noapte,
doar umbre grabite departe
se sterg in ploaia de fulgi.
e frig...
si covoare 'naintea-ti se-astern
pacat... tu n'ajungi
in patu-ti etern.
e frig si e noapte tarziu
si pleoapele-mi cad in abis,
iti stau in noapte, si scriu,
cu mana fara de scris.
dar tu, n'ajungi
prin ploaia de fulgi
in umbre, departe
tarziu, in noapte;
covoare incet ti le-astern,
tarziu, in patu-ti etern.

cuvinte mutilate

In clipa-ntunecata
Am inceput sa scriu.
Stilou, in mana dreapta,
Suflarea-mi in sicriu.
Cuvinte mutilate,
Se-astern usor pe coala;
Dungi negre, ies brazdate
Din mana asta goala.
Blestemul asta liric
Ma doare, ma omoara,
Imi rupe ratiunea
Somnului de boala.
Doar tu esti vina
Doar tu si-atat
A mintii-acesteia bolnave;
Lirismului corupt

Decembrie jilava

decembrie jilava;
stau stresini plangande
sub globuri de cristal
sub fumul gros de la tigara.
decembrie jilava.
copaci nudisti
ce-si tremura boiul
sub bolta cenusie de afara.
decembrie....
-borcane de dulceata-
un corb pierdut
dezorientandu-se prin ceata
decembrie amara
ce sufla-n urma-i
mentol; -pe strada
colinde la vioara-
decembrie jilava si pasi prin balti...
decembrie de toamna.

Noiembrie

Priviri machiate de noiembrie,
Se scurg uşor plutind,
Din frunze de platan.
Se-aştern covoare pastelate,
Pe palma de pământ
Ce zace trist sub geam.
Iubirile ascunse, se pierd uşor prin parc,
În ceaţa-mbolnăvită matinal.
Mici paşi de frunze scuturate,
Abia se mai zăresc.
- Lumină tristă de mangal
În parc statui de oameni mari cerşesc - .

Făptura mea de lut

Făptura mea de lut!
Să-mi fii secunda ce se scurge-n vene
Şi tot ce n-am avut.
Fii muza gândurilor mele
Şi glasul meu plăpând şi mut.
Dă-mi ce vrei tu
Şi n-o să-ţi cer mai mult;
Dă-mi focul ce se stinge-n vene,
Cenuşa atriilor mele,
Dă-mi întunericul
Să îl privesc,
Lumina ta
Ca să orbesc...
Nu-mi da nimic
Să te iubesc.

mie.

si va mai trece-o zi,

o simpla zi a unei luni.

ii voi fura timpului, secundele

si le voi trai,

iar in aceeasi zi,

timpul, imi va fura un an,

un simplu an

al existentei mele.

de tine

va ninge cu cenusa

si va urla si cerul

cu zorile-albastre.

soarele palid

se oglindeste si el,

parca trist

in balta de sange

varsata'n abis.

si sufletul rece

usor mi s-a stins,

iar trupul secat,

de lacrimi cuprins

imi zace'necat,

in sange si'n vis.

si-mi tremura gandul

si gatul uscat,

mi-e frig si de tine,

ma simt inecat.

de tine, de sange,

de lama, de gand...

ma'ntorc prin noroiul de sange,

ma'ntorc in pamant.

cap. III .lumina fragment

[...] am sa orbesc iubito, am sa orbesc in intuneric si atunci, si doar atunci, pentru o fractiune de secunda am sa privesc in sinea mea si am sa urlu de durerea placerii si fericirii caci da! intr-adevar am atins lumina ... ; lumina sunt eu ... celalalt eu ... .

asculta iubito

si ploua... .
asculta iubito
cum cad picaturi...
le-auzi?
te cheama
asculta...
cum fulgerele ard
in ochii nostri
trosnind ca niste lemne-n semineu...
dar esti departe,
mult prea departe.
ma-ntorc catre ele...
catre ploi,
asculta iubito...
te cheama
asculta!
le-auzi?
e mult ...
e mult pan' la tine
si-as merge pe jos prin ploi si fulgere...
si ploua afara,
dar eu ma-ntorc, catre ele,
asculta iubito!
sunt pasii mei ce te cheama
i-auzi?

Mi-e dor de o cafea.


Mi-e dor de o cafea… .
Mi-e dor de tine.
Pe cer vad simboluri;
Si fulgere,
Semn ca vine ploaia.
Nimic nou pentru mine,
De mult, de prea mult
Ploua pentru mine.
E liniste…
Doar plopii din curte,
Canta-mpreuna cu vantul.
Mi-e dor de tine
Nimic nou pentru mine
Si fulgera,
Semn ca vine ploaia.
Mi-e dor de o cafea.
Sunt rece… .
De mult, de prea mult timp
Sunt asa…
Nimic nou pentru mine
Si-ncep sa fiu mai rece decat tine
De mult, de prea mult timp
Nimic nu-i nou pentru mine
Si vad pe cer simboluri
Si fulgere,
E vant si sunt rece,
Mai rece decat tine
E semn ca vine ploaia
Nimic nou pentru mine
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor…
Mi-e tare dor
De o cafea.

cap.II. fragment.

[...] Caci in lipsa cunoasterii de tine, eu sunt doar una dintre sutele de mii si miliarde de picaturi de ploaie, dar poate singura ce nu-si poate indeplini sarcina, de a atinge suprafata terestra pentru a pluviodenuda ultima tarana, ramasa de prea mult timp nesmulsa din eternul ei; fir de praf in ochii nimanui.
Am ramas singurul zeu, zeul nimanui, doar al meu. Zeul uitarii de tine, la care am uitat deja sa ma-nchin, aducand numai jertfe involuntare in aduceri aminte, prin impulsuri anemice ale celulelor nervoase, miscari ciudate ale pasilor prin ganduri de mult arhivate si acoperite de prafuri, sedimentate de-a lungul erelor existentei mele; balast sentimental cum, ironic obisnuiesc sa-i spun.
Deci tu, asa cum vreau sa cred, desi de multe ori am incercat sa nu fac asta, nu reprezinti in acest univers, in ultima faza de palpaire, decat un balast sentimental.

Capitolul II. Fragment.

[...]Imposibilitatea de a intelege ratiunea naturii tale, ma cufunda adanc in abisul necunoasterii...[...]

"Viata unui EU" Sefu Marian-Cristian

Capitolul II. Fragment.

[...]Oare de ce te-a creat natura in asa fel incat sa-mi smulgi intreaga fiinta din ratiune?
Oare-am sa-nteleg vreodata ratiunea fara tine?[...].

"Viata unui EU" Sefu Marian-Cristian

Capitolul II. Fragment.

[...] Viaţă....

Viaţă de pelin.

Cum poate o viaţă să aibă gustul FIN al pelinului?

Câtă speranţă să zacă în sufletul unui suflet, pierdut în amurguri însângerate ale dragostei neştiute sau uitate în trupul tău cu miresme de trandafir, din ai cărui spini, mi-ai făurit cu atata drag şi de atâtea ori, coroana suferinţei mele[...]

"Viaţa unui EU"-Şefu Marian-Cristian

http://www.youtube.com/watch?v=3cjV5dTaE6U

sesiune

Uite cum a trecut vremea si din anul I am ajuns fix la sfarsitul anului terminal de facultate. Abia ce creasem niste legaturi, mai puternice sau nu si acum tre s-o luam de la capat. Cati dintre noi vor ramane la un master, in acelasi oras, aceeasi facultate? Cati dintre noi ne vom mai vedea in fiecare zi la fantana din fata facultatii uitandu-ne dupa una, dupa alta; razand in hohote cand se impidica cineva sau aluneca pe gheata... Cati dintre noi isi vor aminti peste ani despre fiecare boacana facuta in vreo practica? Cati dintre noi vor trece unul pe langa altul, fara a ne saluta, nerecunoscandu-i fata ridata si parul incaruntit?

Sper sa nu fie asa si de fiecare data cand avem o farama din timpul, ce se scurge parca prea repede pentru noi, sa profitam de ea.

Nebun


Sclipiri de cioburi în universul stins,
Apar în asfinţit târziu de ierni jilave,
La geamuri aburite, o ţigară s-a aprins;
Triste suflete amorezate, îşi jură dragoste.
În fumul gri al arşilor plămâni,
Parcă te văd, te-aud cum mă strigi, 
Dar totuşi, eu nu te mai văd de săptămâni
Şi tot îmi spui că am orbit... şi plângi.
Cu ce nenorocire bate vântul
Şi ce de lacrimi purtate de el sunt
Şi nu-mi pot stăpâni gândul
Şi-ncep schizophrenic să râd;
Mă gândesc la tine... şi râd
Şi duc cu mine râsul,
În ploi de iarnă, sunt fleaşcă şi plâng;
Amară şi sărată, acidă, dulce ploaie,
Ce-mi cade peste faţa-n flăcări... sunt nebun!
Mă cert cu Dumnezeu şi urlu de durere,
 Mă doare gândul, mă doare de plăcere
- Şi mă gândesc la tine –
Şi mă trezesc în patul ud şi rece, 
Cu gândul cuprins de nebunie,
M-arunc spre nopţi urlând,
În nopţi triste de ianuarie....
Urlu jilav... sunt nebun! 





Marian Şefu
   

"Ce suntem noi în afară de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?" Sorin Cerin 

La piept să te strâng


Aș fi vrut la piept să te strâng
Cu-atata sete și foc, 
Să te sărut și să plâng;
Aș fi vrut să te strâng cu trupul meu tot.


Și-n ochii tăi să plâng,
Cu-atâta dor aș vrea.
Și-n ochii mei să plângi,
Să plângi, cu-atâta dor, iubita mea.



Marian Șefu.

Iubita imi canta


Iubita imi canta acorduri divine
Si lasa pe corzile-ntinse sa cada,
Frumoasele-i maini albe si fine.
Iubita imi canta, iar eu, o iubesc…
Din ochii cei verzi, mi-arunca acorduri….
  -Arunca chitara! 
Cuprinde-mi obrajii, saruta-mi privirea,
-Cu buze vibrante- 
Infunda-mi auzul cu soapte de seara
Si canta-mi ceva din dulcea-ti vioara;
Si lasa arcusul pe corzi de argint,
Sa-si rupa intreaga fiinta,
Tu vino, cuprinde-ma tot;
Mai lasa-ma, sa-ti fiu dorinta.
Mai canta-mi ceva,
Vibranta placere,
Si-ti lasa trupul usor peste mine,
Cuprinde-mi tacerea cu soapte senine,
-Iubito! esti cantec in surda-mi traire .
Saruta-ma dulce, acorda-mi auzul,
Si lasa-ti pe clape atingeri divine,
Cuprinde-ma iar, cu mainile-ti fine,
Cuprinde-mi sarutul in buzele-ti moi
Si lasa-ma ,din cand in cand,
Sa ma mai pierd in ochii tai.

Iubita imi canta, acorduri triste
Si-si lasa pe piepturi ucise,
Frumoasele-i maini albe si reci.
Iubita ma chiama, cu vorbele-i seci 
Si-si lasa usor trupu-n mornant,
Din vinete buze, fara sarut
Imi canta prohoduri….
-Mai lasa chitara si corzile-i rupte
Si-arcusul vibrand, in sunete mute,
Mai lasa si clapele, albe si triste
Si vino in visu-mi plapand,
Coboara-ti fantoma usor peste mine,
Saruta-mi obrajii si ochii cei plansi,
Caboara iubito in camera-mi goala,
Coboara in tine, in trupul tau sfant.
Din ochii tai gingasi, usor putreziti,
Arunca-mi un ultim cant,
Din vinete buze si reci,
Mimeaza un ultim sarut,
Caboara-ti si trupul usor peste mine,
Coboara-l usor, usor, in mormant.
Iubito, acum tu esti vie…
Caci eu fara tine, sunt mort pe pamant.
 
 
Marian Sefu
 

Mintii mele



  In cugetarea mintii mele, imposibilitatea de a iesi la lumina primordiala a mintii bolnave, a unui suflet pierdut printre alte suflete agonizate de infernul unui singur gand, un gand sinucigas al intunericului ce-mi cuprinde intreaga fiinta incatusand-o cu lanturi gri ale zilelor de libertate, libertate ucisa cu mult inaintea timpului meu; nebucurandu-ma de acele zile sinistre, in care mintea debita idei normale , banale chiar as putea zice, lipsite de orice inteles acum, erau zilele in care asa zisa “iubire’’ gusta din trupurile noastre cu pofta cu care acum intunericul si schizophrenia gusta din neuronii, resuscitati de fantasmele ce se mai zaresc transparent prin ceata intunecata a mintii mele.
  Imposibilitatea aceasta a devenit posibila prin disparitia lui Amon-Ra al mintii mele, insa ea, posibila imposibilitate a devenit deja pentru mine o obisnuinta sadica.


Marian Sefu.

  Demonii din mine

                                                                         Unui suflet pur


O, iubito!
Fiinta neinnascuta in lumea mea,
Pulsezi de dorinta prematura de a pasi…
Iubito, in lumea asta cu greu mai poti visa;
Cu greu, mai poti iubi.
Aici, cu mine, nu ai nici un viitor,
Caci pentru tine , nu pot fi decat un simplu muritor,
Dar oricand iti pot rapi, fericirea,
Caci in mine zace ceva, ce n-aduce iubirea…
In mine zace demonul primordial,
Surade, de cate ori, in ochii-ti blanzi
Prin ochii mei patrunde….
De ce sa ma iubesti?
De ce? Cand inima mea nu-ti raspunde.


Marian Sefu.